Ma gandeam azi oare ce-or zice cei de sus de noi, astia indragostitii? Cred ca fac pe ei de ras. Cat de tare ne chinuie ideile cateodata, cum ca nu vreau ca tu sa te vezi cu x cat timp esti prietena mea sau nu vreau sa mai vorbesti cu y cat timp esti cu mine. Ce-i, frate, cu conceptiile astea tampite? Te iubeste mai putin iubi daca se mai intalneste din cand in cand cu un baiat/o fata?! Se gandeste mai putin la tine? Ah, da, scuze. Asta era, se gandeste mai putin. Pai hai mai simplu sa-l/s-o inchidem pe iubi intr-un glob de cristal si sa te poti juca cu el/ea doar atunci cand ai tu chef. Hmm, ce zici? E frumos oare, e mai bine asta?! Te linisteste sa-l/s-o stii mereu acasa, sub plapuma, uitandu-se la telenovele si visand o alta viata decat cea pe care tu i-o oferi? Ba pe naiba. Hai, ca parca ti se citeste frustrarea pe frunte. Schimba fata (a se intelege cu “z”)!
As propune (cine doreste, nu e nevoie sa ma ascultati pe mine ca cine-s eu?) sa nu-i mai lasam pe ingeri sa ne deplanga situatia de cacat. Ce-ar fi sa fim noi primii care fac o schimbare in viata? Mi se pare ca de aici incepe totul. Ma insel oare? N-ar fi mai simplu sa traim frumos, fara predici, fara limite, fara alte cacaturi de genul asta? N-ar fi mai simplu sa experimentam lucruri noi impreuna, dar si separat? Nu ne-ar imbunatati asta relatia cu iubi? Nu ne-ar binedispune mai des? Nu ne-ar schimba perspectiva asupra vietii, in general?
Eu am inceput deja schimbarea asta. Sa zicem ca mi-am propus sa-mi propun sa reusesc sa gandesc de doua ori inainte de a actiona (si mai ales prosteste). Nu mai sunt un copil, trebuie sa-mi asum lucruri acum, fapte, atitudini. Eh, fir-ar! Nu mai pot sa dau vina pe sunt mic… ca (la naiba!) nu mai sunt asa. Da, bine, bine, depinde de situatie. Dar in chestiile serioase (precum o relatie), gata, nu mai sunt mic si nici nu mai vreau sa mai fiu asa. Cine nu e gelos de moarte macar o data in viata? Nu cred ca exista persoana respectiva (din pacate. sau poate din fericire, cine stie…). Acum nu mai acuz fara dovezi clare si surse sigure (eu). Poate sa-mi spuna cine-o vrea ce-o vrea! Hai, puneti-ma la incercare! Chiar am ce sa demonstrez. Maturitatea poate insemna suferinta uneori, dar alteori e singura care te scoate din impas, din situatii penibile. Ma rog, poate ca, in cazul meu, nu e vorba de maturitate. Poate doar ma dau mare. Dar macar incerc. 🙂
Ce zici, ne oprim din a-i face pe ingeri sa planga sau, mai degraba, sa rada (de noi)?
Amintiri dintr-un vis 